Ar fi trebuit să comentez despre Crin. Dar, stând strâmb și judecând drept, de ce să scriu despre un neica nimeni? Sau ce să vorbesc despre un ”vorbete”? De fapt, ce reprezintă Crin altceva decât vorbe goale? Ce a propus el – altceva decât idei fără conținut? Nici nu mai întreb ce a produs el, în toată viața lui? Nimic, evident… Ce caută el în fruntea unui partid al ”oamenilor de afaceri”? E un nonsens, omulețul nu a făcut o afacere în viața lui! Mă rog, nu mă refer nici la somn, nici la pokeraș, acolo o fi și pe profit…
Se spune despre Crin – are știința discursului! Da, Crin este la fel de orator… la fel cum ”asistentele” lui Capatos dansează. Diferența e uriașă – dansul este o artă, o transmitere a mesajului prin cultura mișcării și gestului, nicidecum ce fac starlete – adică etalarea lascivă a senzualității unor trupuri mai mult ori mai puțin operate, întru excitarea poporului. Discursul efeminatului ”macho” este tot un ansamblu excitant – de glume, apropouri, spirite ieftine (cu sau fără perdea) – presărat, foarte rar, cu vreo vorbă istorică, totul pe un ton isteț, care încearcă să creeze o anumită muzică. De fapt, muzica și dansul lui Crin sunt o bălmăjeala ideatică, fără conținut, fără aplicabilitate, majoritar incultă – și care nu are decât scopul de a excita massele dornice de masturbare politică. Și, din păcate, am ajuns, prin asemenea ”lideri”, să nu mai fim decât un popor în stare decât de masturbare… la orice zi și la toate capitolele. O ”pulime”, cum gândesc prea mulți politicieni, ce are ca satisfacție nocturnă evoluțiile Anei și Loredanei – iar ziua se încântă la prostii debitate de alde Dormeo. Încă o dată, scuzați-mă că nu voi comenta niciuna dintre respectivele involuții.
Dragoș DUMITRIU