La noi parcă e invers decât oriunde altundeva în lume. Uite, de exemplu cu ziua asta a păcălelilor, care la noi este pe tot parcursul anului, cu excepţia datei de 1 aprilie, când ori survin lucruri deloc amuzante, precum creşterea accizei la benzină, gaze şi ţigări, ori se fac glume proaste în genul celor pe care trebuie să şi le fi făcut la vestiare Claudiu Răducanu şi Tibi Lung, cum s-a întâmplat ieri cu anunţul că Adrian Mititelu va fi noul patron la Cotidianul, că Budescu se transferă nu ştiu unde sau că ăia de la Masterchef au făcut mişto de o foanfă, pe care au păcălit-o că o dau afară. Glume pentru fraţii Costea!…
Chiar nu-mi amintesc să fi văzut, participat sau auzit de farse memorbabile de 1 aprilie, ci doar obişnuitele glumiţe demne de recreaţia mare la o şcoală de ambliopi, gen marmeladă pe clanţă, lipici pe scaun, ciungă în păr sau pisici moarte în ghiozdănel.
Păi hai să ne amintim că ultimul sfert de veac a început cu o farsă epocală, cu acel Fond Libertatea la care milioane de români au contribuit până se adunase o sumă fabuloasă, dar de care apoi s-a uitat cu desăvârşire. Asta păcăleală! Sau, câţiva ani mai târziu, cu acel Caritas care isterizase o ţară întreagă, fenomen care avea să se soldeze cu celebrul faliment şi cu un singur culpabilizat, un clanarici cu meclă de caloriferist pe care mulţi îl considerau un geniu al finanţelor, dar care acum e un decrepit aflat pe punctul de a fi evacuat din garsoniera sa de la Braşov pe motiv că nu şi-a plătit întreţinerea de ani de zile. Asta farsă, nu dulceaţa în şoşoni sau înlocuirea pastilelor de ciocolax cu cele de Viagra ori viţăvercea.
Iar astea au fost doar capodoperele, căci au mai fost şi alte asemenea farse poznaşe, Safi, Gerald, Mondoprosper, Delphin, mai toate realizate după o celebră schemă de joc piramidal brevetată încă de acum o sută de ani în SUA de un emigrant talian, Ponzi parcă, dar care atunci pare să fi fost necunoscută multora din presă, inclusiv lui Mihai Tatulici.
Şi când te gândeşti că una dintre aşa-zisele mostre de înţelepciune zice că “tot păţitu-i priceput”. Nţ, nu prea mai e aşa, după cum nu mai e la fel şi cu aşa-zisul haz de necaz, căci nu i-am văzut prea veseli pe păgubiţii de la FNI. Neschimbată după atâta amar de veacuri rămâne doar tipologia resemnatului cioban mioritic. Pe bune… fără glumă… te-aş minţi io?
Constantin DINU
Lasă un comentariu