Dacă vreo casă de producţie de la Hollywood ar primi spre aprobare un scenariu despre viaţa lui Mititelu, l-ar respinge instantaneu pe motiv că este neverosimil ori, cel mult, s-ar recomanda transpunerea sa într-un desen animat sau chiar a unui joc pe calculator pentru ambliopii sub cinci ani. În primul rând că ar fi greu de găsit actorul care să-l interpreteze pe personajul central, iar pentru dibuirea acestuia ar trebui să se cotrobăie prin mahalalele din Ouagadougou ori prin leprozeriile boşimanilor din fundul Africii.
De ani de zile lumea îl căinează pe Mititelu– şi nu fără oarecare justificare – pentru modul în care i se risipise echipa, dar de câteva luni încoa cam toţi s-au prins că omul este un şnapan în serie, care i-a înşelat până şi pe puţinii oameni care mai credeau în el.
Echipa aia a lui de strânsură pare să aibă un viitor iremediabil compromis, iar când acest lucru se va consfinţi într-o crudă realitate Mititelu va fi considerat unanim drept groparul Ştiinţei. Nu şi o bestie neagră, fiindcă asta e deja. Va fi o chestie de ipocrizie colectivă, întrucât nu poţi pune în groasa cârcă a unui extras cu cianuri vina exclusivă a falimentării unei legende, în condiţiile în care echipa pe care o bocesc acum a încăput pe mâinile unui ex-covrigar mai dospit decât produsele pe care încerca să le vândă pe la începutul anilor ’90.
În distrugerea poate ultimei rămăşiţe a mult invocatei “Craiove Maxima” culpa este şi una a comunităţii, a celor care se amăgeau să vadă în orice şocat care punea mâna pe echipă pe marele salvator al fotbalului din Bănie.
Cum spuneam, cu Mititelu lucrurile sunt de-acum clare, însă se ştie că la Craiova speranţa moarte ultima şi reînvie prima, şi un nou licăr se poate iţi de unde te aştepţi mai puţin. Cine ştie, poate iar evadează Dinel Staicu, pe care pe pariu că gloata l-ar adopta instantaneu şi iarăşi va confecţiona vise de promovare, titlu, Liga Campionilor…
Viorel HEREA
Lasă un comentariu