Mitică, pentru necunoscuți

Poate că nu îl cunosc pe Dumitru Dragomir. Paradoxal, mi se pare și acum greu de înțeles ca eu, venind dintr-o familie anticomunistă și care ura securitatea, să ajung să țin și să îl respect pe omul care venea dintr-un sens opus al drumului în viață.

Nu am mai cunoscut pe cineva care să cuprindă atâta spirit, umor și demnitate, șmecherie pozitivă și curaj, nu doar tupeu – dar mai ales măsură. Da, măsură… Pentru că acesta este un secret al reușitei lui Mitică. În cei 25 de ani ai capitalismului absurd au apărut personaje cu averi de zeci și sute de ori mai mari decât a lui Mitică; dar Mitică e cineva în țara asta de aproape 50 de ani – și asta pentru că nu s-a lăsat dus de val și a știut tot timpul măsura. Am fost martor la propuneri care i s-au făcut pentru proiecte uriașe, unele care chiar au făcut furori ulterior, dar nu s-a aventurat. A preferat afacerile pe care le putea stăpâni, cu înnăscutul său  simț al măsurii. De aceea nu îmi vine să cred povestea ”spălării” milioanelor de euro – o golănie care, pur și simplu, nu are nimic cu felul său de a fi – mai ales la vârsta ”Oracolului”, nu a blaturilor de la Victoria.

Așa a condus și fotbalul; în spatele lui ”Corleone”, poreclă de operetă, fără alt suport decât istețimea olteanului, deci după acest paravan a fost un om echilibrat și dibaci care a știut să țină în frâu o adunare a unor dintre cei mai puternici, șmecheri, plini de ifose sau chiar duși cu capul români. Nu știu dacă vă imaginați cum e să stăpânești o comunitate din care fac parte cel mai puternic afacerist, Ioan Niculae, cel mai nebun bogătaș, Gigi Becali, cel mai inteligent și periculos om cu bani, Marian Iancu, orgolioși gen Mititelu sau Nicolaie, temperamentali ca Borcea sau MM și chiar boieri din alte vremuri ca Pădureanu sau Marius Stan. Ei bine, Mitică a reușit, și asta mulți ani, numai prin mintea lui isteață și această măsură – pe care ne nu a înșelat-o niciodată.

Așa cum nu și-a înșelat nici dragostea pentru familie. De altfel, nu cred că poate cineva să-mi dea vreun alt personaj public care să dovedească mai multă moralitate în relația cu familia decât Mitică. Las la o parte că nu a fost implicat în scandaluri mondene, dar toți cei care îl cunosc știu cât de reale, nu doar formale, cum se obișnuiește, sunt sentimentele lui pentru soție, pentru fiu și pentru nepoți.

Mitică nu e un tip darnic, nu l-ar lăsa acea teama de sărăcia copilăriei. Mitică a fost un copil sărac, foarte sărac și foarte fericit cu firea, al cărui gând va rămâne întotdeauna virusat de amintiri pe care le înfrumusețează; nu e un nostalgic, ci un ancorat într-un viitor care pentru el începe în fiecare clipă a prezentului. Un oltean care nu se îmbată cu nimic, pentru a fi permanent treaz la tot și la toate.

Da, lui Mitică îi place să fie în atenție – destinul lui e să fie omul spectacol. Fiecare gest și fiecare schimă sunt bune pentru prima pagină – iar totul e natural, e cinstit, pentru că, de fapt, așa e el. Lui Mitică îi place să folosească expresii șmecherești – gen ”hoț de profesie”. Altă mască – de fapt, Mitică nu fură și nu ar fura – pentru că viața i-a furat ce avea mai scump – și a căpătat o oroare sufletească făță de hoție.

Foarte multă lume îl înjură pe Mitică Dragomir; dar e singurul mega-înjurat pentru care înjurătura mai păstrează, totuși, o cât de mică sămânță de simpatie, de parcă pentru el ar fi spus Caragiale celebrul său ”Care dom’ Mitică? Al dracului dom’ Mitică!”. De fapt, nimeni nu a știut să își lase mai bine loc de bună ziua decât el – și asta o simte chiar și cel care nu îl cunoaște. O simte din acel inimitabil și sincer ”blat” cu starea fiecăruia – ”Hai să vă trăiască viața!”.

Într-adevăr, poate că nu îl cunosc pe Dumitru Dragomir, dar sunt sigur că familia sa și toți cei care îl cunosc – sunt mândri de el, îl iubesc și îl respectă… cel puțin ca și mine!

Dragoș DUMITRIU
Aprilie 8, 2014